opțiuni
  • info
16 definiții pentru rumegătură

Explicative DEX

RUMEGĂTURĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

RUMEGĂTURĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

rumegătură sf [At: BIBLIA (1688), 136 2/42 / V: (îrg) ~măg~, (reg) rugumă~, rugumet~, rămăg~, rugamă~ / Pl: ~ri / E: rumega + -tură] 1 Hrană rumegată (1) Si: (înv) rumegală. 2 (Reg) Stomac (1). 3 Rumeguș (1).

RUMEGĂTURĂ, rumegături, s. f. 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.

rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.

râmăgătură sf vz rumegătură

rugamătură sf vz rumegătură

rugumătură sf vz rumegătură

rugumetură sf vz rumegătură

rumăgătură sf vz rumegătură

Ortografice DOOM

rumegătură s. f., g.-d. art. rumegăturii; pl. rumegături

rumegătură s. f., g.-d. art. rumegăturii; pl. rumegături

rumegătură s. f., g.-d. art. rumegăturii; pl. rumegături

Sinonime

RUMEGĂTURĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

RUMEGĂTURĂ s. v. stomac.

rumegătură s. v. STOMAC.

RUMEGĂTURĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

Intrare: rumegătură
rumegătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumegătură
  • rumegătura
plural
  • rumegături
  • rumegăturile
genitiv-dativ singular
  • rumegături
  • rumegăturii
plural
  • rumegături
  • rumegăturilor
vocativ singular —
plural —
râmăgătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rumăgătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rugumetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rugumătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugumătură
  • rugumătura
plural
  • rugumături
  • rugumăturile
genitiv-dativ singular
  • rugumături
  • rugumăturii
plural
  • rugumături
  • rugumăturilor
vocativ singular —
plural —
rugamătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumegătură, rumegăturisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce a fost rumegat, hrană rumegată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Rumeguș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rumeguș
    • format_quote Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201. DLRLC
etimologie:
  • Rumega + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.