9 definiții pentru râncăi

Explicative DEX

râncăi [At: LB / V: răn~, ~ngăi, ~coi, run~ / Pzi: 3 ~ește / E: răncău] (Reg) 1-2 vir (D. boi, tauri) A (se) boncălui. 3 vi (D. oameni) A plânge. 4 vr (De oameni; îf râncoi) A deveni neliniștit. corectat(ă)

răncăi v vz râncăi

râncoi2 v vz râncăi corectat(ă)

rângăi v vz râncăi

runcăi v vz râncăi

Etimologice

rîncăi (-ăesc, -it), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.

Sinonime

RÂNCĂI vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.

rîncăi vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA.

Regionalisme / arhaisme

râncăi, pers. 3 sg. râncăiește, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.

Intrare: râncăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râncăi
  • râncăire
  • râncăit
  • râncăitu‑
  • râncăind
  • râncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râncăiește
(să)
  • râncăiască
  • râncăia
  • râncăi
  • râncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râncăiesc
(să)
  • râncăiască
  • râncăiau
  • râncăi
  • râncăiseră
răncăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rângăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
runcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)