răbdare sf [At: COD. VOR. 134/7 / V: (înv) reb~ / Pl: ~dări / E: răbda] 1 Capacitatea de a suporta dureri fizice sau morale. 2 (Gmț; îe) A mânca (sau a înghiți, a se hrăni, a trăi cu) ~dări prăjite A răbda (1) de foame. 3 Putere de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor. 4 (Înv; în construcție cu verbul „a face”) A avea răbdare (3). 5 (Îe) A-(și) ieși din ~ (sau din ~dări) A (se) enerva (foarte tare). 6 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ (sau din ~dări, din toate ~dările) A face pe cineva să se enerveze foarte tare. 7 (Gmț; îe) ~ și tutun Se spune cuiva care trebuie să aștepte multă vreme. 8 (Cu valoare de imperativ) Așteaptă! 9 (Înv) Indulgență. 10 (Înv) Speranță. 11 Stăruință într-o lucrare (grea și de lungă durată) Si: perseverență, statornicie (2), tenacitate.

RĂBDARE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; dispoziție firească de a suporta neplăceri, dureri, asupriri; putere de a aștepta cu liniște desfășurarea întîmplărilor, a evenimentelor. Mă gîndesc că-i fi ajuns la marginea răbdării. VORNIC, P. 203. Răbdarea vînătorului era ajunsă la culme. ODOBESCU, S. III 47. Eu însă nu zic că nu te voi lua, dar trebuie răbdare. NEGRUZZI, S. I 19. ◊ (Adesea în construcție cu verbele «a avea», «a pierde» sau «a fi») Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască... părinții. ISPIRESCU, L. 175. Mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pîn-acum. CREANGĂ, P. 118. Ascultați dacă aveți răbdare. NEGRUZZI, S. I 102. Dragostea n-are răbdare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ◊ (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Cum mai poți face răbdare... Așteptînd cu prelungire Să găsești milostivire. CONACHI, P. 35. Făcîndu-și răbdare... îi zise blînd... PANN, P. V. I 76. ◊ (Glumeț) Răbdare și tutun = așteptare lungă. Pînă atunci, răbdare și tutun. C. PETRESCU, Î. II 136. (De obicei în construcție cu verbele «a mînca», «a înghiți» etc.) Răbdări prăjite = nimic de mîncare. Trăia tot cu noduri fripte, învăluite cu răbdări prăjite. RETEGANUL, P. III 59. De acu a mai mînca și răbdări prăjite în loc de ouă. CREANGĂ, P. 70. Înghite la răbdări prăjite. PANN, P. V. III 101. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a face (pe cineva) să-și piardă calmul, a enerva peste măsură; a scoate din sărite. Oricît de blajin să fie omul, îl scoți din toate răbdările. CARAGIALE, O. III 36. Eu îs bun, cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie împotriva mea. CREANGĂ, P. 253. A-și ieși (învechit a ieși) din răbdare (sau din răbdări) = a-și pierde calmul, a se enerva peste măsură, a-și ieși din sărite. Celelalte, strigă gazda ieșind din răbdare întru auzul atîtor laude. NEGRUZZI, S. I 77. ♦ (Cu valoare de-imperativ) Așteaptă! Hei, hei! răbdare, Arvinte, fătu-meu, răbdare. ALECSANDRI, T. I 324. 2. Stăruință într-o lucrare grea și de lungă durată; perseverență, tenacitate. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. Cu o răbdare ciudată m-am plecat peste tot ce a știut să facă omul. ANGHEL, PR. 99. Cu răbdare și tăcere se face agurida miere. 3. (Rar, la pl.) Suferințe, lipsuri. Oare puține răbdări pîn-acum pribegind îndurat-ai? TOPÎRCEANU, P. 46.

RĂBDARE ~ări f. 1) v. A RĂBDA. ◊ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ări) a face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a scoate din sărite. A-și ieși din ~ (sau din ~ări), a-și pierde ~area a-și pierde stăpânirea de sine; a-și ieși din sărite. A mânca ~ări prăjite (sau fripte) a îndura foame. Ai ~! așteaptă! 2) Stăruință manifestată în executarea unui lucru. ◊ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverența te ajută să reușești în cele mai grele împrejurări. /v. a răbda

răbdare f. 1. virtute ce ne face să suportăm răstriștile cu bărbăție și fără a cârti; 2. liniște cu care s’așteaptă ceva ce întârzie a veni; 3. stăruință, statornicie: cu răbdarea toate se fac; 4. fam. răbdări prăjite, așteptare zadarnică.

răbdáre f. Acțiunea de a răbda, paciență, așteptare, stăruință, perseveranță: lucrurile marĭ se fac cu răbdare, răbdarea denotă nervĭ sănătoșĭ. A perde răbdarea, a te enerva, a te impacienta. Mare răbdare! multă răbdare, ce răbdare! Iron. Răbdărĭ prăjite, nimic de mîncare, blescote, cascote, scoverzĭ: ne-a tratat cu răbdărĭ prăjite.

rebdare sf vz răbdare

CEL CE ȚINE ÎNVINGE (pr.) = Cu răbdarea învingi totul.

GEDULD BRINGT ROSEN (germ.) = Răbdarea aduce trandafiri. Cu răbdarea treci și marea.

LE GÉNIE, C’EST LA PATIENCE (fr.) (Buffon) = Geniu nu e decît răbdare.

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

CUIVIS DOLORI REMEDIUM EST PATIENTIA (lat.) răbdarea este leacul tuturor durerilor – Publilius Syrus, „Sententiae”, 476.

LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

a mânca răbdări prăjite expr. a răbda de foame.

răbdare de fier / de înger expr. răbdare foarte mare.

răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare, nimic de mâncare.

RĂBDARE s. v. chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, speranță, suferință, toleranță.

RĂBDARE s. 1. (livr.) paciență, (înv.) târpenie. (Are o ~ îngerească.) 2. v. stăruință.

RĂBDARE s. 1. (livr.) pacientă, (înv.) tîrpenie. (Are o ~ îngerească.) 2. perseverență, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.)

răbdare s. v. CHIN. DURERE. INDULGENȚĂ. ÎNCERCARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNGĂDUIRE. NĂDEJDE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SPERANȚĂ. SUFERINȚĂ. TOLERANȚĂ.

Răbdare ≠ nerăbdare

Aveți puțintică răbdare!, replică foarte cunoscută din O scrisoare pierdută. Trahanache o repetă mereu, ca un laitmotiv. Aceste trei cuvinte au ajuns o expresie foarte populară prin care încercăm să domolim zelul, curiozitatea sau enervarea cuiva. Dar, bineînțeles, la modul ironic, și nu pe un ton grav și serios, cum făcea eroul lui Caragiale. LIT.

Patience for poltroons (engl. „Răbdarea e pentru lași”) – Shakespeare, Henric VI (partea a treia, act. I, sc. 1). Acțiunea piesei înfățișează luptele din secolul al XV-lea dintre familiile domnitoare engleze, lupte cunoscute sub denumirea de „Războiul celor două roze”. Nobilii care-l sprijineau pe Henric (și care, ca semn distinctiv, purtau roze roșii la pălărie), urmărind să-i înlăture pe partizanii ducelui de York (roze albe), vor să acționeze rapid și energic. Regele le cere răbdare. Lordul Clifford replică: „Răbdarea-i bună pentru lași”… Dar tot Shakespeare spune în Othello, prin gura lui Iago (act. II, sc. 3): „How poor are they that have no patience!” (Ce săraci sînt cei ce n-au răbdare!). Noi spunem: Cu răbdarea treci marea; Cu răbdare frunza dudului se face mătase… LIT.