răcitură sf [At: BRONZI, L. 159 / S și: rec~ / Pl: ~ri / E: răci + -tură] 1 (Mol; Trs; mpl) Piftie. 2 (Rar; lpl) Mâncăruri reci.

RĂCITURĂ ~i f. mai ales la pl. Mâncare rece pregătită din carne, oase și cartilaje de pasăre, de porc etc., fierte timp îndelungat în zeamă condimentată, care se încheagă după răcire; piftie. /a (se) răci + suf. ~tură

răcitură f. pl. mâncări reci.

RĂCITURI s. f. pl. (Mold.) Piftie. Capul și picioarele, după ce vor fi pîrlite și curățite, vor fi fierte pentru răcituri. PAMFILE, I. C. 54. Vei face... niște răcituri cu usturoi. ALECSANDRI, la TDRG.

răciturĭ f. pl. (d. răcit, răcesc). Mold. Gelatină de carne, piftie. V. rasol.

răcitură s. f., g.-d. art. răciturii; (mai frecv.) pl. răcituri

răcitură s. f., g.-d. art. răciturii; pl. răcituri

răcitură s. f., pl. răcituri

RĂCITURI s. pl. v. piftie.

RĂCITURI s. pl. piftie, (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.) (~ de porc.)

răcitúră, răcituri, s.n. (reg.) Piftie; aituri. (Mold., Trans., Maram.). – Din răci + suf. -tură (DEX, MDA).

răcitură, răcituri, s.n. – (reg.; gastr.) Piftie; aituri. Pentru a se închega, supa de piftie se ține la rece, în camera în care nu se face foc. (Mold., Trans., Maram.). – Din răci (< rece < lat. recens „proaspăt, recent”) + suf. -tură (DEX, MDA).

răcitură, -i, s.n. – (gastr.) Piftie; aituri. Pentru a se închega, supa de piftie se ține la rece, în camera în care nu se face foc. – Din răci, rece (< lat. recens „proaspăt, recent”) + -tură.