6 definiții pentru răcorel

Explicative DEX

răcorel sns [At: CARAGIALE, O. VII, 68 / E: răcoare + -el] Răcoare (1) ușoară.

RĂCOREL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1). Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68.

RĂCOREL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1).

răcărele sfp vz răcorel

Sinonime

răcorele s. pl. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA.

Regionalisme / arhaisme

răcorel, -ică, răcorele, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele.

Intrare: răcorel
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcorel
  • răcorelul
  • răcorelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răcorel
  • răcorelului
plural
vocativ singular
plural
răcărele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcorelsubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui răcoare. DLRLC
    • format_quote Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.