răcoros, ~oasă a [At: CALENDARIU (1794), 1/27 / V: ~cur~ / S și: rec~ / Pl: ~oși, ~oase / E: răcoare + -os] 1 Care are o temperatură ușor scăzută Si: răcoritor (1), răcorit (1), (înv) răcoare (15). 2 Care aduce răcoare (9). 3 Care produce o senzație de prospețime Si: înviorător. 4 (Rar) Fraged (5). 5 (Fig) Care liniștește. 6 (D. îmbrăcăminte) Care nu ține cald.

RĂCOROS, -OASĂ, răcoroși, -oase, adj. 1. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare, răcorește; răcoritor. Aerul e viu și răcoros. RALEA, O. 117. Căldura zilei era covîrșitoare și nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de umbră și verdeață. HOGAȘ, M. N. 63. Ce dulce mi-e să-i simt palma răcoroasă lunecînd încet pe fruntea mea înfierbîntată. VLAHUȚĂ, O. A. 425. 2. Fig. Care aduce alinare, liniștește, potolește; proaspăt, înviorător. Acest fapt adăuga în cumpăna senzațiilor mele... ceva dulce și răcoros. GALACTION, O. I 59. ♦ Tînăr, fraged. Lumii se arată O dalbă de fată... Dulce, răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 15.

RĂCOROS ~oasă (~oși, ~oase) Care se caracterizează prin răcoare. Dimineață ~oasă. /răcoare + suf. ~os

răcoros a. plin de răcoare, proaspăt: un vânt răcoros.

răcorós, -oásă adj. (d. răcoare). Plin de răcoare: un vînt răcoros, o climă răcoroasă.

răcuros, ~oasă a vz răcoros

răcoros adj. m., pl. răcoroși; f. răcoroasă, pl. răcoroase

răcoros adj. m., pl. răcoroși; f. răcoroasă, pl. răcoroase

răcoros adj. m., pl. răcoroși; f. sg. răcoroasă, pl. răcoroase

RĂCOROS adj. 1. v. răcoritor. 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 3. v. friguros.

RĂCOROS adj. 1. răcoritor, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arșiță.) 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.) 3. friguros, rece. (A avut o vreme ~ la mare; o locuință ~.)

Răcoros ≠ cald, călduros, canicular