rătișă sf [At: CABA, SĂL. 100 / V: răitaș, ~iș sn, ret~, reteșă, rit~ / Pl: ~șe, ~și / E: mg rétes] 1 Plăcintă făcută din foi subțiri de aluat (uneori umplute cu brânză sau mere). 2 (Îf răitaș) Brânzoaică (1).

răitaș sn vz rătișă

rătiș sn vz rătișă

reteșă sf vz rătișă

retișă sf vz rătișă

ritișă sf vz rătișă

rătișă, rătișe, s.f. (reg.) plăcintă din foi subțiri de aluat; brânzoaică.

rắtișă, rătișe, (dial. rătișă), s.f. (reg.; gastr.) Plăcintă făcută din mai multe foi subțiri de aluat (umplute cu brânză, mere și scorțișoară). – Din magh. rétes „ștrudel” (MDA).

rătișă, rătișe, (rătișă), s.f. – (reg.; gastr.) Plăcintă făcută din mai multe foi subțiri de aluat (umplute cu brânză, mere și scorțișoară). – Din magh. rétes „ștrudel” (MDA).

rătișă, -e, s.f. – (gastr.) Plăcintă făcută din mai multe foi subțiri de aluat (umplute cu brânză, mere și scorțișoară). – Din magh. rétes (MDA).