15 definiții pentru rămășag
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
RĂMĂȘAG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
RĂMĂȘAG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rămășag sn [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~age / E: rămas1 + -șag] 1 (Mai ales în construcție cu verbe ca „a pune”, „a prinde”, „a face”) Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare se obligă a oferi o răsplată (în bani sau obiecte) aceleia dintre ele care va avea dreptate Si: pariu, prinsoare, (îvp) rămas1 (4), (reg) rămășeală, rămaș, rămășiță2. 2 (Reg) Rămășiță1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂMĂȘAG, rămășaguri, s. n. (În construcție cu verbele «a pune», mai rar «a face» sau «a angaja») Prinsoare, pariu. Mă pun rămășag pe-o vadră de vin c-așa are să fie. SADOVEANU, O. VIII 254. Din loji și pînă-n galerii, Se angajase rămășaguri Și se iveau discuții vii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 184. Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (În construcție cu verbele «a pierde» sau «a cîștiga») Angel a prăpădit rămășagul, adică două butelii de șampanie. ALECSANDRI, O. P. 313.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂMĂȘAG ~uri n. Înțelegere între persoane care, susținând lucruri contrare, se obligă să dea o compensație materială celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A câștiga un ~. /rămas + suf. ~șag
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rămășag n. prinsoare: a câștigat rămășagul. [Tras din rămas].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rămășág n., pl. urĭ (d. rămas cu suf. ung. -șag). Prinsoare, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se întîmplă cum zice el: pun rămășag pe o sută de francĭ că Dunărea va îngheța la noapte. V. vĭerșun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rămășagă sf vz rămășag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
rămășag s. n., pl. rămășaguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rămășag s. n., pl. rămășaguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rămășag s. n., pl. rămășaguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RĂMĂȘAG s. v. pariu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂMĂȘAG s. pariu, prinsoare, (înv. și pop.) rămas, (reg.) rămaș, rămășeală, rămășiță. (A face ~ cu cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
rămășág, rămășaguri, s.n. Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
rămășag, rămășaguri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rămășag, -uri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi 1925: 251). – Din rămas + -șag.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rămășag, rămășagurisubstantiv neutru
- 1. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă pun rămășag pe-o vadră de vin c-așa are să fie. SADOVEANU, O. VIII 254. DLRLC
- Din loji și pînă-n galerii, Se angajase rămășaguri Și se iveau discuții vii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 184. DLRLC
- Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
- Angel a prăpădit rămășagul, adică două butelii de șampanie. ALECSANDRI, O. P. 313. DLRLC
-
etimologie:
- Rămas + -șag. DEX '98 DEX '09