răni¹ [At: PSALT. HUR. 8^r/12 / V: (reg) râni / Pzi: ~nesc / E: vsl ранити] 1-2 vtr A(-și) produce o rană fizică Si: (reg) a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 vt (Îvr) A stârpi. 4 vt (Fig; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 vt (Fig) A jigni. 6 vt (Fig) A impresiona. 7 vt A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 vt (Înv) A pângări.

RĂNI², rănesc, vb. IV. Tranz. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Fig. Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Refl. pas. Fig. Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. Fig. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.

A RĂNI ~esc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti

rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.

rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. [Bulg. RINĬ, a strânge, a ridica (cu lopata)].

râni² v vz răni¹

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, 3 sg. rănește, imperf. 1 răneam; conj. prez. 1 sg. să rănesc, 3 să rănească

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 să rănească

răni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 sg. și pl. rănească

rănesc (fac o rană), -neam 1 imp.

OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate rănesc, ultima ucide – Inscripție care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se referă metaforic la orele vieții.

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.)

RĂNI vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia.

răni vb. v. DUREA. INSULTA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. JIGNI. MÎHNI. OFENSA. ULTRAGIA.

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mînă.)

Vulnerant omnes, ultima necat (lat. „Toate rănesc, ultima ucide”) – În timpuri îndepărtate, preoții se ocupau și cu măsurarea timpului. Unii au ajuns vestiți, ca de pildă călugărul Gerbert din Franța (secolul X), care a introdus greutățile în mecanismul ceasornicelor. Ei obișnuiau să graveze pe cadrane diferite inscripții dintre care cea mai răspîndită, pe orologiile bisericilor, este cea de mai sus. Se referă la ore: toate rănesc, toate scurtează viața, iar cea din urmă aduce sfîrșitul. E o reluare, în alță formă, a avertismentului Memento mori (Vezi). IST.

Izbește ou călcîiele în pinteni.
(Adică singur se rănește.)

Un pom cînd odată se altuește, mai bun se socotește.
(Adică dragostea cînd se rănește.)