răposare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 219^r/10 / V: ~paus~, ~păos~, rep~ / Pl: (nob) ~sări / E: răposa] 1 (Înv) Odihnă. 2 Moarte. 3 (Precedat de „cea de apoi”) Odihnă veșnică.

RĂPOSARE s. f. Faptul de a răposa; moarte, deces.

răpausare sf vz răposare

răpăosare sf vz răposare

reposare sf vz răposare

răposare (rar) s. f., g.-d. art. răposării

răposare (rar) s. f., g.-d. art. răposării

răposare s. f., g.-d. art. răposării

RĂPOSARE s. v. moarte.

RĂPOSARE s. v. odihnă, răgaz, repaus.

RĂPOSARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.)săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș.

răposare s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.

Răposare ≠ naștere