opțiuni
  • info

8 definiții pentru răscolire

Explicative DEX

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. – V. răscoli.

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. – V. răscoli.

răscolire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: răscoli] 1 Agitație (1). 2 Senzație neplăcută de rău, greață etc. 3 Scotocire. 4 Răsfoire (1).

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei; răvășire, dezordine, scormonire, zdruncinare. Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt. SAHIA, N. 84. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, tulburare. Era treaz în momentul acela, însă atît de pornit în răscolirea lui, încît femeile au crezut că... și-a pierdut mințile. PAS, Z. I 226. Era destul un singur cuvînt, ca să trezească răscoliri și să întărîte dureri amorțite. CAMIL PETRESCU, U. N. 7.

Ortografice DOOM

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

Sinonime

RĂSCOLIRE s. 1. v. deranjare. 2. v. scormonire.

RĂSCOLIRE s. 1. deranjare, răvășire, zăpăcire. (~ hîrtiilor de pe masă.) 2. scormonire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.)

Intrare: răscolire
răscolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolire
  • răscolirea
plural
  • răscoliri
  • răscolirile
genitiv-dativ singular
  • răscoliri
  • răscolirii
plural
  • răscoliri
  • răscolirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răscolire, răscolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deranjare dezordine răvășire scormonire zdruncinare
    • format_quote Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt. SAHIA, N. 84. DLRLC
    • 1.1. figurat Agitație, frământare, tulburare. DLRLC
      sinonime: agitație frământare tulburare
      • format_quote Era treaz în momentul acela, însă atît de pornit în răscolirea lui, încît femeile au crezut că... și-a pierdut mințile. PAS, Z. I 226. DLRLC
      • format_quote Era destul un singur cuvînt, ca să trezească răscoliri și să întărîte dureri amorțite. CAMIL PETRESCU, U. N. 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.