7 definiții pentru răsfrânt
Explicative DEX
RĂSFRÂNT, -Ă, răsfrânți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. – V. răsfrânge.
RĂSFRÂNT, -Ă, răsfrânți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. – V. răsfrânge.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de RACAI
 - acțiuni
 
răsfrânt, ~ă a [At: GCR, I, 350/33 / V: res~ / Pl: ~nți, ~e / E: răsfrânge] 1 Întors în afară. 2 (D. lumină) Care este reflectat. 3 (D. sunete) Repetat sub formă de ecou. 4 Reflectat pe o suprafață lucioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
resfrânt, ~ă a vz răsfrânt
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
RĂSFRÎNT, -Ă, răsfrînți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. Apăru un flăcău blond, cu cămașă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. VORNIC, P. 59. Mi se părea că Bistrița curgea pe subt marginea răsfrîntă a pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 62. [Ea avea] ochi negri, aprinși de ciudă și umbriți de niște gene lungi și răsfrînte. DELAVRANCEA, S. 109. ◊ Fig. Fire răsfrîntă înăuntru, timidă, melancolică. D. ZAMFIRESCU, R. 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
răsfrîng, -frînt și (rar) -frîns, -frînge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Sinonime
RĂSFRÂNT adj. 1. v. suflecat. 2. v. revolut.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
RĂSFRÎNT adj. 1. repetat. (Sunete ~.) 2. îndoit, întors, suflecat, sumes. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, întors, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A2)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  răsfrânt, răsfrântăadjectiv  
 -   
-  Apăru un flăcău blond, cu cămașă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. VORNIC, P. 59. DLRLC
 -  Mi se părea că Bistrița curgea pe subt marginea răsfrîntă a pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 62. DLRLC
 -  [Ea avea] ochi negri, aprinși de ciudă și umbriți de niște gene lungi și răsfrînte. DELAVRANCEA, S. 109. DLRLC
 -  Fire răsfrîntă înăuntru, timidă, melancolică. D. ZAMFIRESCU, R. 210. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  răsfrânge DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.