RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura; a dezorienta. – Cf. sb. rovašiti.

răvăși [At: DR, III, 878 / V: (reg) ~ăci, ~voci / S și: rev~ / Pzi: ~șesc / E: răvaș] 1 vt (Reg) A răscoli (1). 2 vt (Ban) A împărți ceva. 3 vt (Ban) A socoti. 4 vrr A cădea la învoială. 5 vrr A se socoti. 6 vt A împrăștia, de obicei, mai multe obiecte, căutând ceva. 7 vt A face dezordine Si: a scotoci, a răscoli (17), (reg) a răntui¹ (4), a rostopoli. 8 vt (Cu complementul „focul” „cenușa” etc.) A scormoni. 9 vt A deranja (1). 10 vt A devasta (1). 11 vt (Rar) A risipi (8). 12 vr (Reg) A se crăpa de ziuă. 13 vt (Fig) A tulbura adânc sufletește.

RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.

RĂVĂȘI, răvășesc, vb. IV. Tranz. A împrăștia în dezordine (de obicei mai multe obiecte, căutînd. ceva). V. răscoli. Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176.

răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].

răvăci² v vz răvăși

răvoci v vz răvăși

răvășésc v. tr. (met. din rus. vorošitĭ, a vrășuli. Cp. și cu răvaș, răboj, adică „trec în răvaș și expediez”, și cu sîrb. rovašiti, a marca). Însemn în răvaș și daŭ în primire: vacile la suhat, și oile la răvășit. Fig. Împrăștiĭ, risipesc, răscolesc: lucrurĭ răvășite pin camară, pin ladă. – Confundat de uniĭ cu răvăcesc. Uniĭ zic și zăvocesc (vest). V. zăhăĭesc.

răvocésc, V. răvășesc.

răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, 3 sg. răvășește, imperf. 1 răvășeam; conj. prez. 1 sg. să răvășesc, 3 să răvășească

răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 să răvășească

răvăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășească

răvăși (conj. răvășească)

răvășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

RĂVĂȘI vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)

RĂVĂȘI vb. v. răscoli.

răvăși vb. v. RĂSCOLI.

RĂVĂȘI vb. 1. a deranja, a răscoli, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)

A răvăși ≠ a aranja