sâmbovină sf [At: PANȚU, PL. / V: ~vin sm / Pl: ~ne / E: nct] Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, cu frunze alterne lanceolate, cu flori verzi-gălbui, care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici brune-violete sau purpurii Si: mierea-ursului (Celtis australis).

sâmbovin sm vz sâmbovină

SÎMBOVINĂ, sîmbovine, s. f. Arbore de mărime mijlocie, cu fructe verzi, ca o cireașă mică, comestibile, dar fără aromă; crește prin locuri stîncoase sau cultivat în parcuri (Celtis australis).

sîmbovín m. (slav). Olt. Un fel de ulm maĭ mic (celtis australis).

sâmbovină s. f., g.-d. art. sâmbovinei; pl. sâmbovine

sâmbovină s. f., g.-d. art. sâmbovinei; pl. sâmbovine

sâmbovină s. f., g.-d. art. sâmbovinei; pl. sâmbovine

sîmbovină (-ne), s. f. – Arbust (Celtis australis). Origine necunoscută.

SÂMBOVÍNĂ s. f. Arbore din fam. ulmacee înalt până la 20 m, cu frunze alterne lanceolate, pe dos scurt păroase, flori verzi-gălbui și frunze drupe sferice, brune-violete sau purpurii (Celtis australis). Crește în păduri, tufărișuri și pe stâncării în regiunea mediteraneană, întâlnit sporadic și în sudul României, uneori cultivat în scopuri ornamentale. Sub aceeași denumire se mai cunosc și Celtis occidentalis, originar din America de Nord, cultivat prin parcuri și grădini ca arbore ornamental și C. glabrata, arbust înalt de 2-8 m, specie pontică întâlnită la noi foarte rar, pe stâncării, în Dobrogea.

CELTIS CELTIS, SÎMBOVINĂ, fam. Ulmaceae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, cca 70 specii, arbori și arbuști. Coroană sferică, lemn foarte tare. Frunze ovat-oblonge, așezate distih, marginea serată sau întreagă, pubescente sau glabre. Flori verzi- gălbui (apar o dată cu înfrunzirea), pe tip 5 sau 6. Fructul este o drupă violetă-neagră, galbenă-portocalie sau brună-închis, cu peduncul mai lung sau de aceeași lungime cu pețiolul frunzei.

SÂMBOVINĂ s. (BOT.; Celtis australis) mierea-ursului.

SÎMBOVINĂ s. (BOT.; Celtis australis) mierea-ursului.