SABIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (3). – Din bg. sabica.

sabiță sf [At: ANTIPA, F. I. 155 / V: (reg) săb~ / A și: (reg) sabiță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg сабица] 1 Pește cu corpul lucios și turtit, cu abdomenul arcuit și creasta abdominală ascuțită Si: sabie (42), săbioară (3), săbiuță (4), săbiiță, săbicioară, (reg) bârcie (Pelecus cultratus). 2 (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 (Reg) Rizacă (1).

SABIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.

SABIȚĂ², sabițe, s. f. Rizacă.

SABIȚĂ¹, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2).

SABIȚĂ¹ ~e f. Pește dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica

SABIȚĂ² ~e f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica

sábiță și (est) sághiță f., pl. e (d. sabie saŭ slav. sabljica, din cauza formeĭ eĭ). Dun. Un fel de pește cu solzĭ albĭ cu spinarea dreaptă și lungă de vre-o 20 c.m. (pélecus cultrátus). – Și săbiuță (Chir. VR 8., 7-8, 51).

săbiță^[1] sf vz sabiță corectat(ă)

sabiță s. f., g.-d. art. sabiței; pl. sabițe

sabiță s. f., g.-d. art. sabiței; pl. sabițe

sabiță s. f., g.-d. art. sabiței; pl. sabițe

SABÍȚĂ (< bg.) s. f. Specie de pește teleostean din familia ciprinidelor, lung de 25-35 cm și greu de 300-400 g, cu corpul în formă de pumnal, turtit lateral (Pelecus cultratus). Trăiește în lacuri și în bazinele M. Baltice, Caspică, Neagră. Se hrănește cu zooplancton, insecte, puiet de pește; săbiuță (4), săbioară (3).

SABIȚĂ s. v. albișoară, cosor, obleț, sorean.

SABIȚĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuță, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.

SABIȚĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuță, (reg.) bîrcie, săbicioară, săbiiță.

sabiță s. v. ALBIȘOARĂ. COSOR. OBLEȚ. SOREAN.