scabie sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 561 / V: (îvr) șc~, (înv) ~amb~, șcapie / Pl: ~ii / E: lat scabies] 1 (Bot; înv) Scabioasă (7) (Scabiosa). 2 Boală de piele contagioasă provocată, la om sau la unele animale și păsări, de pătrunderea în epidermă a unui artropod parazit și caracterizată prin apariția unor bășicuțe și printr-o puternică senzație de mâncărime Si: (pop) râie. 3 (Îs) ~ia cerealelor Boală de piele datorată unui parazit care trăiește pe cereale de la care se poate transmite la om. 4 (Șîs) ~ia zidarilor Eczemă profesională cauzată de sensibilitatea la bicromați. 5 (Șîs) ~ia nichelatorilor Eczemă profesională cauzată de sensibilizarea la săruri de nichel.

SCABIE s. f. Numele științific al bolii numite popular rîie.

SCABIE s.f. Rîie. [< lat., fr. scabies].

SCABIE s. f. boală contagioasă de piele, produsă de sarcopt, caracterizată prin apariția unor mici vezicule care produc mâncărime; râie. (< lat. scabies)

SCABIE f. Boală contagioasă a pielii, cauzată de o infecție parazitară, frecventă la om și la (unele) animale, care se manifestă prin apariția pe corp a unor bubulițe și prin mâncărime puternică. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies

scambie sf vz scabie

scabie (desp. -bi-e) s. f., art. scabia (desp. -bi-a), g.-d. scabii, art. scabiei

scabie (-bi-e) s. f., art. scabia (-bi-a), g.-d. scabii, art. scabiei

scabie s. f. (sil. -bi-e), art. scabia (sil. -bi-a), g.-d. art. scabiei; pl. scabii

scabie, scabii s. f. (intl.) prostituată.

SCABIE s. (MED.) râie, (reg.) rapăn.

SCABIE s. (MED.) rîie, (reg.) rapăn.