scaloian sm [At: MARIAN, S. R. III, 298 / P: ~lo-ian / V: scol~ / Pl: ~ieni / E: s- + caloian] 1 (În credințele populare) Caloian. 2 (Reg) Persoană (tânără) vioaie, sprintenă, neastâmpărată (și slabă).

scaloian m. 1. V. Caloian: scaloiene, scaloian, trupușor de dician (cântec dobrogean); 2. omuleț sprinten: tartarul trimise un scaloian de drăcușor ISP. [V. Caloian].

scaloĭán m., pl. ĭenĭ (din caloĭan). Caloĭan. Persoană slabă și sprintenă: un scaloĭan de drăcușor (Isp.). Scaloĭ, femeĭe vioaĭe și neastîmpărată.

caloian sm [At: H II, 263 / V: ~lian, ~lui~, căl~, călui~ / P: ~lo-ian / E: vsl калѩнь] Obiect de ritual folcloric, în forma unui om de lut, împodobit cu flori, care, pe timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă, ca să aducă ploaie.

scoloian sm vz scaloian

Caloian (Scaloian) m. numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6 ani îl pun întrun coșciug și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se practică în Moldova și în Dobrogea, a treia Marți după Paști. [Probabil nume propriu].

CALOIAN (SCALOIAN) (origine necunoscută) Creație populară, poetică, rituală, cîntec în care este invocată o anume zeitate (Caloiene, iene), ca să descuie porțile cerului, dînd drumul ploilor. Această invocare este însoțită de un anumit ritual practicat de copii în vreme de secetă: înmormîntarea și bocirea unei păpuși de lut sau de lemn, înveșmîntată țărănește și împodobită cu flori, care, pusă într-un sicriu, este îngropată pe cîmp, iar după cîteva zile dezgropată și aruncată în bălți, ape. Aria folclorică a caloianului, pe care unii cercetători o situează între practicele magiei și a ritualului cu elemente de spectacol: Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Ex. Caloiene, iene, Caloiene, iene, du-te-n cer și cere să deschidă porțile, să sloboadă ploile, să curgă ca gîrlele, zilele și nopțile ca să crească grînele.

SCALOIAN s. v. caloian.

scaloian s. v. CALOIAN.

scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om făcut și împodobit cu flori, îngropat de copii, ca să aducă ploaia pe timp de secetă; caloian. 2. (reg.) persoană tânără, vioaie, sprintenă, neastâmpărată.