8 definiții pentru schiptru
Explicative DEX
SCHIPTRU, schiptre, s. n. (Înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru.
SCHIPTRU, schiptre, s. n. (Înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
SCHIPTRU, schiptre, s. n. (Învechit și arhaizant) Sceptru. Trestia își legăna spicul uriaș, pufos și auriu, ca pe un prea înalt schiptru împărătesc. DUMITRIU, P. F. 220. În mîna dreaptă purta schiptrul voievozilor, în cap cucă și peste hainele scumpe cabanița împărătească. SADOVEANU, O. VII 72. Mîna-mi dreaptă abia poate schiptrul țării a-l mai ține. EFTIMIU, Î. 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiptru n. sceptru (formă arhaică): cu schiptru ’n mână EM. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
schiptru (înv.) s. n., art. schiptrul; pl. schiptre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
schiptru (înv.) s. n., art. schiptrul; pl. schiptre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schiptru s. n., art. schiptrul; pl. schiptre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SCHIPTRU s. v. sceptru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schiptru s. v. SCEPTRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
schiptru, schiptresubstantiv neutru
- 1. Sceptru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sceptru
- Trestia își legăna spicul uriaș, pufos și auriu, ca pe un prea înalt schiptru împărătesc. DUMITRIU, P. F. 220. DLRLC
- În mîna dreaptă purta schiptrul voievozilor, în cap cucă și peste hainele scumpe cabanița împărătească. SADOVEANU, O. VII 72. DLRLC
- Mîna-mi dreaptă abia poate schiptrul țării a-l mai ține. EFTIMIU, Î. 10. DLRLC
-
etimologie:
- skiptru DEX '98 DEX '09