SCIFOZOAR, scifozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate cuprinzând unii polipi și unele meduze; (și la sg.) animal din această clasă [Pr.: -zo-ar] – Din fr. scyphozoaire.

scifozoar sn [At: M. D. ENC. / P: ~zo-ar / Pl: ~e / E: fr scyphozoaires] 1 (Lpl) Clasă de celenterate marine, cuprinzând polipii solitari mici, cu numeroase tentacule în jurul gurii, precum și meduzele fără văl, mari și uneori colorate, cu cavitatea gastrică împărțită de septe în patru pungi (Scyphozoa). 2 (Șls) Animal care face parte din clasa schifozoarelor (1).

SCIFOZOAR, scifozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate cuprinzând unii polipi și unele meduze; (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. scyphozoaires.

SCIFOZOARE s.n.pl. Clasă de celenterate marine, cuprinzînd polipii în formă de cupă și meduzele fără văl; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-., sg. scifozoar. / < fr. scyphozoaires, cf. gr. skyphos – ceașcă, zoon – animal].

SCIFOZOARE s. n. pl. clasă de celenterate marine: polipii în formă de cupă și meduze fără văl; acalefe. (< fr. scyphozoaires)

scifozoar (desp. -zo-ar) s. n., pl. scifozoare

scifozoar (-zo-ar) s. n., pl. scifozoare

scifozoar s. n. (sil. -zo-ar), pl. scifozoare corectat(ă)

SCIFO- „vas, cupă”. ◊ gr. skyphos „cupă, ceașcă” > fr. scypho-, engl. id. > rom. scifo-. □ ~id (v. -id), adj., cu aspect de cupă; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de celenterate marine, cuprinzînd polipii solitari în formă de cupă și meduzele fără văl.