SCLEROTICĂ, sclerotice, s. f. Înveliș exterior, netransparent al globului ocular, care constă dintr-o membrană fibroasă cu funcție protectoare; albul ochiului, albuș. – Din fr. sclérotique.

sclerotică sf, a [At: ANTROP. 175/13 / V: (înr) ~icuă / Pl: ~ice / E: fr sclérotique] 1-2 (Îvr; pex; șîs lumină ~) (Înveliș exterior, netransparent al globului ocular) care constă dintr-o membrană fibroasă cu funcție protectoare Si: albul ochiului, (rar) albuș. corectat(ă)

SCLEROTICĂ, sclerotice, s. f. Înveliș exterior, netransparent al globului ocular, care constă dintr-o membrană fibroasă cu funcție protectoare; albul ochiului, albuș. – Din fr. sclérotique.

SCLEROTICĂ, sclerotice, s. f. Înveliș exterior al globului ocular, care constă dintr-o membrană cu funcție protectoare, formată din fibre tari, albe și elastice; (popular) albul ochiului.

SCLEROTICĂ s.f. Membrană albă opacă, alcătuită din fibre tari și elastice, care formează învelișul exterior al globului ocular. [Gen. -cii. / < fr. sclérotique].

SCLEROTICĂ s. f. membrană albă, opacă, alcătuită din fibre tari și elastice, care formează înveliul exterior al globului ocular; albul ochiului. (< fr. sclérotique)

SCLEROTICĂ ~ce f. anat. Membrană exterioară de culoare albă a ochiului; albul ochiului; albuș. /<fr. sclérotique

* sclerótică f., pl. e și ĭ (m. lat. sclerotica, d. vgr. scklerotes, duritate). Anat. Albu ochĭuluĭ.

scleroticuă sf vz sclerotică

sclerotică s. f., g.-d. art. scleroticei; pl. sclerotice

sclerotică s. f., g.-d. art. scleroticei; pl. sclerotice

sclerotică s. f., g.-d. art. scleroticei; pl. sclerotice

SCLERÓTICĂ (< fr., lat.; {s} sclero-) s. f. (ANAT.) Membrană fibroasă, rezistentă, reprezentând învelișul extern al globului ocular, exceptând polul anterior, acoperit de corneea transparentă, s. menține forma globuloasă, caracteristică ochiului, contrabalansând presiunea exercitată de lichidele intraoculare. Sin. albul ochiului.

SCLEROTICĂ s. (ANAT.) (pop.) albuș, albul ochiului.

SCLEROTICĂ s. (ANAT.) (pop.) albuș, albul ochiului.