16 definiții pentru sclipui

din care

Explicative DEX

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

sclipui3 vt [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pzi: ~esc / E: sclip2 + -ui] A bolti (1).

sclipui2 [At: CREANGĂ, O. 4 / V: spilcui / Pzi: ~esc, sclipui / E: nct] 1 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A strânge încet, puțin câte puțin, de ici și de colo Si: a face rost, a agonisi (1). 2 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A realiza cu greu, printre picături (și în cantitate mică) Si: a economisi (4). 3 vr (Pop) A se chivernisi (2). 4 vt (Reg) A găsi (1).

sclipui1 vi [At: SFC IV 119 / Pzi: 3 ~ește / E: sclipi] (Reg) A sclipi (1).

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A strînge cu greu, puțin cîte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497.

A SCLIPUI ~iesc tranz. 1) (stări, avere) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a înjgheba. 2) pop. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza. /Orig. nec.

sclipuì v. Mold. a înjghieba, a strânge picătură cu picătură: și-a sclipuit puține parale CR. [Derivat din clipì, care exprimă o acțiune momentană].

clipui vt vz sclipui

1) sclipuĭésc v. tr. (d. sclipesc, pin aluz. la sclipirea banilor). Est. Fam. Adun cîte-va parale: șĭ-a sclipuit și cîțĭ-va francĭ și a plecat cu noĭ. V. închipez.

2) sclipuĭésc v. tr. (d. sclip). Cant. Boltesc.

Ortografice DOOM

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, 3 sg. sclipuiește, imperf. 1 sclipuiam; conj. prez. 1 sg. să sclipuiesc, 3 să sclipuiască

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 să sclipuiască

sclipui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 sg. și pl. sclipuiască

Sinonime

SCLIPUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, economisi, face, strânge.

sclipui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE.

Regionalisme / arhaisme

sclipui3, sclipuiesc, vb. IV (înv.; despre o construcție sau o parte a ei) a bolti, a arcui.

Intrare: sclipui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclipui
  • sclipuire
  • sclipuit
  • sclipuitu‑
  • sclipuind
  • sclipuindu‑
singular plural
  • sclipuiește
  • sclipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclipuiesc
(să)
  • sclipuiesc
  • sclipuiam
  • sclipuii
  • sclipuisem
a II-a (tu)
  • sclipuiești
(să)
  • sclipuiești
  • sclipuiai
  • sclipuiși
  • sclipuiseși
a III-a (el, ea)
  • sclipuiește
(să)
  • sclipuiască
  • sclipuia
  • sclipui
  • sclipuise
plural I (noi)
  • sclipuim
(să)
  • sclipuim
  • sclipuiam
  • sclipuirăm
  • sclipuiserăm
  • sclipuisem
a II-a (voi)
  • sclipuiți
(să)
  • sclipuiți
  • sclipuiați
  • sclipuirăți
  • sclipuiserăți
  • sclipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclipuiesc
(să)
  • sclipuiască
  • sclipuiau
  • sclipui
  • sclipuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipui, sclipuiescverb

  • 1. regional A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
    • format_quote Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.