6 definiții pentru scoborâtor (s.m.)
Explicative DEX
SCOBORÂTOR, -OARE, scoborători, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară – Scoborî + suf. -tor.
scoborâtor, ~oare [At: COȘBUC, P. I, 257 / Pl: ~i, ~oare / E: scoborî + -tor] (Pop) 1 smf (Asr) Urmaș. 2 a (Rar) Care descrește în intensitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOBORÂTOR, -OARE, scoborâtori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară. – Scoborî + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SCOBORÂTOR s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. adj. v. coborâtor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborîtor, descendent. (Diftong ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scoborâtor, scoborâtorisubstantiv masculin scoborâtoare, scoborâtoaresubstantiv feminin
- 1. Descendent, urmaș. DEX '09 DEX '98sinonime: descendent urmaș
etimologie:
- Scoborî + -tor. DEX '98 DEX '09