O definiție pentru scocorâre
Regionalisme / arhaisme
scocorî, scocorăsc, vb. IV refl. (reg.) a se fuduli, a se îngâmfa.
Intrare: scocorâre
scocorâre infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||