scorțărel sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ei / E: scorțar + -el] (Orn; șîc ~-nordic, ~-cu-degete-mari, ~-cu-degete-scurte) Scorțar (10). Certhia familiaris).

SCORȚĂREL, scorțărei, s. m. Pasăre mică, de culoare cenușie, care trăiește în păduri, își face cuibul în scorburi și se hrănește cu insecte și larve de sub scoarța copacilor (Certhia familiaris).

SCORȚĂREL ~i m. (diminutiv de la scorțar) Pasăre migratoare, de talie mică, de culoare cenușie, cu pete albe, cu cioc lung, ascuțit și încovoiat, care își face cuibul în scorburi și se hrănește cu insecte și larve de sub scoarța copacilor. /scorțar + suf. ~el

scorțărel s. m., pl. scoțărei, art. scorțăreii

scorțărel s. m., pl. scoțărei, art. scorțăreii

scorțărel s. m., pl. scorțărei, art. scorțăreii

SCORȚĂREL s. v. scorțar.

SCORȚĂREL s. (ORNIT.; Certhia familiaris) scorțar, scorțăraș, (reg.) cojaiță, cojar, cojoaică, pasăre-mînuitoare.