SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. (Rar) Scorburos. – V. scorboroși.

scorboroșit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 153 / V: scob~ / Pl: ~iți, ~e / E: scorboroși] 1 (Reg; d. copaci sau trunchiuri de copaci) Scorburos (1). 2 (Reg; d. dinți) Cariat (1). 3 (Îdt; d. pământ, munți) Scorburos (6). 4 (Fig; d. sunete) Înăbușit.

SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te, adj. Scorburos. – V. scorboroși.

SCORBOROȘIT, -Ă, scorboroșiți, -te adj. Găunos, scobit. Toți munții de prin părțile acestea sînt sparți și scorboroșiți de ape. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Hîrîitul ce se torcea, prelung și înfiorător, cu fiecare răsuflare, din pieptul scorboroșit al lui Radu, vuia sinistru în pacea mortală a odăii. VLAHUȚĂ, O. A. 130.

scorboroșit a. 1. găunoșit: munți scorboroșiți de ape; 2. adâncit, afundat: piept scorboroșit, tuse scorboroșită. [Lit. găunos ca o scorbură].

scoboroșit, ~ă a vz scorboroșit

SCORBOROȘIT adj. v. cariat, găunos, găurit, scorburos, stricat.

scorboroșit adj. v. CARIAT. GĂUNOS.. GĂURIT. SCORBUROS. STRICAT.

scorboroșit, scorboroșită, adj. 1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, găunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos. 2. (reg.; despre dinți, măsele) cariat. 3. (înv.; despre pământ, munți) adâncit, afundat, cu văgăuni, peșteri și râpe. 4. (fig.; reg.; despre sunete) înfundat, surd, înăbușit.