SCRIITORAȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor (1) fără talent, fără valoare. 2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [Pr.: scri-i-] – Scriitor + suf. -aș.

scriitoraș sm [At: FM (1842), 110¹/26 / P: scri-i~ / Pl: ~i / E: scriitor + -aș] 1 (Hip) Scriitor (1). 2 (Dep) Scriitor (1) neînsemnat. 3 Funcționar neînsemnat Si: conțopist.

SCRIITORAȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor (1) fără talent, fără valoare. 2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [Pr.: scri-i-] – Scriitor + suf. -aș.

SCRIITORAȘ, scriitorași, s. m. (Cu sens depreciativ) Diminutiv al lui scriitor². 1. Scriitor fără talent, fără valoare. Cei care nu cunosc critica contemporană... vor crede poate că felul de critică a lui Faguet e o excepție, ori că el ar fi un scriitoraș necunoscut care caută să ajungă celebru prin paradoxe. GHEREA, ST. CR. I 14. 2. Scriitor de cancelarie; conțopist. Ar fi putut rămînea toată viața un biet scriitoraș, ca tată-său, într-un orășel de provincie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 63. Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. id. O. A. 207.

scriitoráș m. Iron. Un bĭet scriitor (copist, redactor saŭ prozator).

scriitoraș (desp. scri-i-) s. m., pl. scriitorași

scriitoraș (scri-i-) s. m., pl. scriitorași

scriitoraș s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitorași

SCRIITORAȘ s. v. conțopist.

scriitoraș s. v. CONȚOPIST.