opțiuni
  • info

12 definiții pentru scuipat (flegmă)

din care

Explicative DEX

SCUIPAT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

SCUIPAT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scuipat1 sn [At: CORESI, EV. 169 / Pl: ~uri și (înv, rar) ~e, ~i / V: (înv, reg) ~pit, schipit, (înv) scuipiat, schiopit, (reg) scupit, ~upiat[1], schipiat, schipiț, scopit, șchipat, schiupit[2] / E: scuipa] 1-3 Scuipare (1, 3-4). 4 Secreție a glandelor salivare care se adună în gură (și se scuipă) Si: salivă, scuipătură (2), (pop) stupit, (îvr) scuipare (7), (reg) scuipici (1), expectorație, flegmă, spută. 5 (Reg; îe) A i se topi (cuiva) ~ul în gură A fi pofticios. 6 (Reg) A nu mai avea ~ în gură A vorbi mult. 7 (Reg; îe) A-și cântări ~pitul A nu face nimic. 8 (Reg; îe) A-i veni (cuiva) ~ la furcă A avea chef de vorbă. 9 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar, albe Si: stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 10 (Bot; îac) Depozit granulos sau vâscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturi. 11 (Bot; reg îac) Lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut în organele vegetale ale aliorului Si: (reg) scuipiciul-cucului. 12 (Orn; reg; îc) ~ul-dracului Coțofană (Pica pica). corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: ~uipat, variantă identică cu cuvântul principal — LauraGellner
  2. În original, cele mai multe dintre variante nu sunt accentuate — LauraGellner

SCUIPAT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.

SCUIPAT ~ți m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa

scuipat n. salivă.

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.

Ortografice DOOM

scuipat2 (rezultat) s. m., pl. scuipați

scuipat1 (rezultat) s. m., pl. scuipați

scuipat (rezultatul) s. m., pl. scuipați

Argou

scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.

Sinonime

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

Intrare: scuipat (flegmă)
scuipat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
plural
  • scuipați
  • scuipații
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
plural
  • scuipați
  • scuipaților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scuipat, scuipațisubstantiv masculin

  • 1. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flegmă salivă spută
    • format_quote Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. DLRLC
    • format_quote Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90. DLRLC
etimologie:
  • vezi scuipa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.