scurtare¹ sf [At: ST. LEX. 224^r/2 / Pl: ~tări / E: scurta] 1 Reducere a lungimii Si: (rar) scurtat¹ (1). 2 (Teh) Tăiere a unui buștean, a unui lemn etc. în bucăți (mai scurte) Si: (rar) scurtat¹ (2). 3 Reducere a înălțimii unui obiect, a unei construcții, a unui arbore etc. Si: (rar) scurtat¹ (3) 4 Micșorare a unei distanțe ce trebuie să fie parcursă între două puncte ori până la o țintă spațială dată (de obicei luând-o pe un drum mai scurt, evitând ocolurile) Si: (rar) scurtat¹ (4). 5 Reducere a proporțiilor, a volumului unei opere literare sau științifice sau a unor părți ale lor Si: concentrare, (rar) scurtat¹ (5). 6 Exprimare în cuvinte puține a unei comunicări scrise sau orale sau a unor părți ale ei Si: (rar) scurtat¹ (6). 7 Reducere a unui interval de timp, a duratei unei activități, a unei acțiuni etc. Si: diminuare, micșorare, scădere, (rar) scurtat¹ (7). 8 (Reg; îs) ~ de (sau din) viață Omorâre.

scurtare² ssp [At: A VI, 8 / E: scurt + -are] (Reg) Șosete. corectat(ă)

SCURTARE, scurtări, s. f. Acțiunea de a scurta și rezultatul ei. 1. Micșorare, retezare, tăiere (din lungime sau din înălțime). 2. Reducere a duratei (vieții); ucidere, omorîre. Să țină feciorii pas, Pe sunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe sunetul trîmbiții, Pe scurtarea vieții. HODOȘ, P. P. 228. Într-o gioi de dimineață Zi scurtării lui de viață, Brîncoveanul se scula, Fața blîndă el spăla. ALECSANDRI, P. P. 210.

scurtare s. f., g.-d. art. scurtării; pl. scurtări

scurtare s. f., g.-d. art. scurtării; pl. scurtări

scurtare s. f., g.-d. art. scurtării; pl. scurtări

SCURTARE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. v. prescurtare. 3. v. abreviere. 4. tăiere. (~ drumului peste câmp.) 5. v. micșorare.

SCURTARE s. v. micime, scurtime.

SCURTARE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) abreviație, abreviere, prescurtare. (Un sistem de ~i.) 4. tăiere. (~ drumului peste cîmp.) 5. descreștere, micșorare, reducere, scădere. (~ zilei în timpul toamnei.)

scurtare s. v. MICIME. SCURTIME.

Scurtare ≠ prelungire

scurtare s.n. pl. (reg.) șosete.