9 definiții pentru scâncit (s.n.)

Explicative DEX

SCÂNCIT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

SCÂNCIT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

scâncit1 sn [At: DM / V: (reg) schincit / Pl: ~uri / E: scânci] 1 Scâncet (2). 2 (Îvr) Geamăt (2). corectat(ă)

schincit1 sn vz scâncit1

SCÎNCIT s. n. Faptul de a scînci; scîncet, scîncitură, scînceală. Și cum inima-ți tresare, c-un scîncit cînd el te cheamă. VLAHUȚĂ, P. 63.

Ortografice DOOM

scâncit s. n.

scâncit s. n.

scâncit s. n.

Sinonime

SCÂNCIT s. scâncet, (rar) scânceală, scâncitură. (~ul copilului.)

SCÎNCIT s. scîncet, (rar) scînceală, scîncitură. (~ul copilului.)

Intrare: scâncit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncit
  • scâncitul
  • scâncitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scâncit
  • scâncitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâncitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi scânci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.