SECĂREA, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.

secărea s. f., pl. secărele

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

SECĂREA s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.