16 definiții pentru seducător (adj.)

din care

Explicative DEX

SEDUCĂTOR, -OARE, seducători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoană) fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

seducător, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~ct~ smf, a, ~ctoriu, ~ctorie a / Pl: ~i, ~oare / E: seduce + -ător, fr séducteur] 1 smf Persoană care atrage pe cineva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinându-l să greșească) Si: (asr) momitor, (înv) aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 2 smf Persoană care induce în eroare, abuzând de buna-credință a cuiva Si: amăgitor, înșelător, aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 3 smf (Spc) Persoană care abuzează de buna-credință a cuiva prin promisiuni mincinoase, făcute în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: ademenitor, înșelător, (înv) celuitor, înceluitor. 4 sm (Jur) Bărbat care comite infracțiunea de a determina o minoră, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale cu el Si: corupător. 5 a (D. oameni sau d. acțiunile, manifestările etc. lor) Care exercită o influență covârșitoare Si: ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. 6 a Care produce o impresie favorabilă puternică, o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încântător, răpitor, savuros, șarmant, (rar) fascinator, subjugator, (nob) seductiv.

SEDUCĂTOR, -OARE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

SEDUCĂTOR2, -OARE, seducători, -oare, adj. 1. Care seduce, încîntă, captivează; fermecător, încîntător, captivant. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 44. ◊ (Adverbial) Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU, B. F. 162. 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată); ademenitor, ispititor. V. corupător.

SEDUCĂTOR, -OARE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încîntător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur].

SEDUCĂTOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător)

SEDUCĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. ~ător

seducător a. care seduce, farmecă: maniere seducătoare. ║ m. cel ce seduce, care induce în eroare.

*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.

seductoriu, ~ie a vz seducător

Ortografice DOOM

seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare

seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare

seducător adj. m., s. m., pl. seducători; f. sg. și pl. seducătoare

Sinonime

SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de minore.)

SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Antonime

Seducător ≠ repugnant, repulsiv, respingător, scârbos

Intrare: seducător (adj.)
seducător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seducător
  • seducătorul
  • seducătoru‑
  • seducătoare
  • seducătoarea
plural
  • seducători
  • seducătorii
  • seducătoare
  • seducătoarele
genitiv-dativ singular
  • seducător
  • seducătorului
  • seducătoare
  • seducătoarei
plural
  • seducători
  • seducătorilor
  • seducătoare
  • seducătoarelor
vocativ singular
plural
seductoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seducător, seducătoareadjectiv

  • 1. Care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. DLRLC
    • format_quote Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU, B. F. 162. DLRLC
  • 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată). DLRLC DN
etimologie:
  • Seduce + -ător. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.