semnalare sf [At: IORGA, L. II, 561 / Pl: ~lări / E: semnala] 1 Atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc. Si: (rar) semnal (21), relevare, reliefare, subliniere, (rar) remarcare, semnalizare (9). 2 Aducere la cunoștința cuiva a ceva Si: anunțare, comunicare, informare, înștiințare, semnalizare (10). 3 Amintire în treacăt, în linii mari Si: menționare, (înv) semnuire (2), (rar) semnalizare (11). 4-5 (Rar) Semnalizare (1-2).

SEMNALARE, semnalări, s. f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. Ministerul Comerțului Interior și organele sale au datoria să țină seama de cerințele populației, să asculte semnalările și sugestiile lucrătorilor din comerț. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756.

SEMNALARE s.f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. [< semnala].

semnalare s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări

semnalare s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări

semnalare s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări

SEMNALARE s. 1. arătare, desemnare, indicare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 2. amintire, citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare, relevare, remarcare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.)

SEMNALARE s. 1. arătare, desemnare, indicare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 2. amintire, citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare, relevare, remarcare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.)