opțiuni
  • info

16 definiții pentru seninătate

din care

Explicative DEX

SENINĂTATE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.

SENINĂTATE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.

seninătate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: săn~, (înv) ~net~, ~nit~ / Pl: ~tăți / E: senin1 + -ătate] 1-5 Senin1 (1, 3-4, 14-15). 6 (Îlav) Cu ~ În mod liniștit. 7 (Îal) În mod indiferent.

SENINĂTATE, seninătăți, s. f. 1. Calitate a cerului sau a timpului senin; limpezime, lumină. ♦ (Concretizat) Întinsul, adîncul senin al văzduhului, limpeziș. Soarele se ridica încet în seninătatea adînc albastră a cerului. EMINESCU, la CADE. 2. Fig. Expresie senină a chipului. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ♦ Calm, liniște sufletească. Cu aceeași seninătate cu care pregătea paturile pentru ceilalți bolnavi, își așternu și lui un pat. MIRONESCU, S. A. 129.

SENINĂTATE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de liniște sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătății] /senin + suf. ~ătate

seninătate f. 1. starea vremii senine sau a cerului senin; 2. fig. liniște: seninătatea sufletească. [Lat. SERENITATEM].

seninătáte f. (lat. serénĭtas, -átis; it. serenita). Starea ceruluĭ fără nourĭ: seninătatea ceruluĭ Sahareĭ. Fig. Liniște, neturburare: seninătatea cu care a murit Socrate.

săninătate sf vz seninătate

seninetate sf vz seninătate

seninitate sf vz seninătate

Ortografice DOOM

seninătate s. f., g.-d. art. seninătății

seninătate s. f., g.-d. art. seninătății

seninătate s. f., g.-d. art. seninătății

Sinonime

SENINĂTATE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.

SENINĂTATE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

SENINĂTATE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

seninătate s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.

Intrare: seninătate
seninătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seninătate
  • seninătatea
plural
  • seninătăți
  • seninătățile
genitiv-dativ singular
  • seninătăți
  • seninătății
plural
  • seninătăți
  • seninătăților
vocativ singular —
plural —
săninătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seninetate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seninitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seninătate, seninătățisubstantiv feminin

  • 1. Calitate a cerului senin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: claritate limpezime lumină
    • 1.1. concretizat Întinsul, adâncul senin al văzduhului. DLRLC
      sinonime: limpeziș
      • format_quote Soarele se ridica încet în seninătatea adînc albastră a cerului. EMINESCU, la CADE. DLRLC
  • 2. figurat Expresie liniștită a chipului, a ochilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. DLRLC
    • 2.1. Calm, liniște sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu aceeași seninătate cu care pregătea paturile pentru ceilalți bolnavi, își așternu și lui un pat. MIRONESCU, S. A. 129. DLRLC
etimologie:
  • Senin + -ătate. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.