sfârâiac sn [At: PAMFILE, J. I, 75 / V: ~răiac (Pl: sfârăiace) / Pl: ~ace / E: sfârâi + -ac] 1 (Mol) Zgomot produs de un fier încins cufundat în apă. 2 (Reg) Lucru lipsit de însemnătate. 3 (Mol) Sfârâitor (7). 4 (Îs) ~ cu (sau de) bumb Jucărie de copii confecționată dintr-un nasture prin a cărui găuri se trece un fir de ață care, dacă se învârtește într-un singur sens și apoi se trage de capetele ținute între degete, produce un sfârâit. 5 (Reg; îf sfârăiac) Prâsnel (1).

sfârăiac sn vz sfârâiac

sfîrîĭác n., pl. ĭece (d. sfir). Est. Fam. Cîrîitoare. Nasture care se învîrtește sfîrîind pe doŭă fire de ață care se întind și se lasă după voĭe.

sfârâiac s. n., pl. sfârâiace

sfârâiac s. n., pl. sfârâiace

sfârâiac s. n., pl. sfârâiace

SFÂRÂIAC s. v. bâzâitoare, sfârâitoare.

sfîrîiac s. v. BÎZÎITOARE. SFÎRÎITOARE.

sfârâiac, sfârâiace, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. 2. lucru lipsit de însemnătate. 3. (în jocurile copiilor) sfârâitoare (cu nasture sau nucă). 4. (în forma: sfârăiac) prâsnel, titirez.