11 definiții pentru sfântuleț
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
SFÂNTULEȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
SFÂNTULEȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfântuleț sm [At: MUSCEL / Pl: (rar) ~i / E: sfânt + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Sfânt (10) (mai puțin cunoscut) Si: (îvp) sântuleț (1-2), sfințișor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfântuleț m. fățarnic. [Cf. sub raportul sensului, it. santone].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÎNTULEȚ, sfîntuleți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui sfînt (1). A fost odată de mult... de cînd umbla dumnezeu sfîntulețu pe pămînt. I. CR. II 114. Dumnezău, sfîntulețul, a și priceput gîndul dracilor. ȘEZ. III 76. – Variantă: sîntuleț (ISPIRESCU, L. 47) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÎNTULEȚ s. m. v. sfîntuleț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
sfântuleț s. m., pl. sfântuleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfântuleț s. m., pl. sfântuleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfântuleț s. m., pl. sfântuleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SFÂNTULEȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sântuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFÎNTULEȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sîntuleț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
sfântuleț, sfântuleți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sfântuleț, sfântulețisubstantiv masculin
-
- A fost odată de mult... de cînd umbla dumnezeu sfîntulețu pe pămînt. I. CR. II 114. DLRLC
- Dumnezău, sfîntulețul, a și priceput gîndul dracilor. ȘEZ. III 76. DLRLC
-
etimologie:
- Sfânt + -uleț. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.