9 definiții pentru sfârșire

Explicative DEX

SFÂRȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși.

sfârșire sf [At: COD. VOR2. 16v/2 / Pl: ~ri / E: sfârși] 1 Parcurgere a ultimei etape (a unei acțiuni, a unui fenomen etc. în desfășurare) Si: isprăvire, încheiere, terminare, (pop) gătare, istovire, mântuire, (înv) săvârșire. 2 (Îlav) Fără ~ Fără încetare Si: mereu, necontenit. 3 (Înv) Înfăptuire. 4 Întrebuințare până la capăt Si: consumare, epuizare, isprăvire, terminare. 5 (Îvr) Rezultat final. 6 (Pex) Ajutor (1). 7 (Îrg) Moarte. 8 (Lin; înv) Terminație.

SFÂRȘIRE, sfârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși.

SFÎRȘIRE, sfîrșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfîrși; sfîrșit. ◊ Loc. adv. Fără sfîrșire = necontenit. Da cum vă aflați?... Da sînteți sănătoși?... ne întrebau fără sfîrșire cuconul Ștefănică și cucoana Marghiolița. GANE, N. II 189.

Ortografice DOOM

sfârșire s. f., g.-d. sfârșiri, art. sfârșirii

sfârșire s. f., g.-d. art. sfârșirii corectat(ă)

sfârșire s. f., g.-d. art. sfârșirii; pl. sfârșiri

Sinonime

SFÂRȘIRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, isprăvire, încheiere, terminare. (~ unei lucrări începute.) 3. v. consumare.

SFÎRȘIRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.)

Intrare: sfârșire
sfârșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârșire
  • sfârșirea
plural
  • sfârșiri
  • sfârșirile
genitiv-dativ singular
  • sfârșiri
  • sfârșirii
plural
  • sfârșiri
  • sfârșirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârșire, sfârșirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfârșit
    • chat_bubble locuțiune adverbială rar Fără sfârșire = mereu, necontenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Da cum vă aflați?... Da sînteți sănătoși?... ne întrebau fără sfîrșire cuconul Ștefănică și cucoana Marghiolița. GANE, N. II 189. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfârși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.