17 definiții pentru sfădi

din care

Explicative DEX

SFĂDI, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.

SFĂDI, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi.

sfădi [At: COD. VOR2 64r/7 / V: (îrg) svă~, (reg) sfâdi / Pzi: ~desc și (reg) sfăd / E: sfadă] 1 vrr (Pop) A se certa (2). 2 vrc (Pop; pex) A se bate (126). 3 vi (Reg) A cotcodăci (3). 4-5 vt (Îvr) A-și disputa (1-2). 6 vrr (Îvr) A se întrece. 7 vt (Pop) A mustra1.

SFĂDI, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. (Adesea reciproc) A se certa. Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. ◊ (Glumeț) Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. ◊ Fig. Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. 2. Tranz. A mustra, a dojeni, a certa. C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. 3. Refl. reciproc. (Neobișnuit) A se lua la întrecere; a rivaliza. Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123.

A SFĂDI ~esc tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. /Din sfadă

A SE SFĂDI mă ~esc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se certa. /Din sfadă

sfădì v. a (se) certa: decât să-ți dau și să ne sfădim PANN.

sfâdi v vz sfădi

svădi v vz sfădi

sfădésc (mă) v. refl. (d. sfadă orĭ vsl. sŭvaditi sen. V. vădesc). Est. Rar. Vest. Mă cert, discut violent. Rup relațiunile după o discuțiune violentă. – La Ret și ca v. tr. după „a certa, a mustra”.

Ortografice DOOM

sfădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădesc, 3 sg. sfădește, imperf. 1 sfădeam; conj. prez. 1 sg. să sfădesc, 3 să sfădească

sfădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădesc, imperf. 3 sg. sfădea; conj. prez. 3 să sfădească

sfădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfădesc, imperf. 3 sg. sfădea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfădească

sfădesc, -deam 1 imp.

Sinonime

SFĂDI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, încăiera, învrăjbi, moraliza, mustra, supăra.

sfădi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNCĂIERA. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MUSTRA. SUPĂRA.

Regionalisme / arhaisme

sfădí, sfădesc, v.t.r. (reg.) A (se) certa, a (se) dojeni, a (se) mustra: „Mândru meu nu mă sfădé, / Numai din gură grăié” (Bilțiu, 2006: 76). – Din sl. sǔvaditi (Scriban, DER, DEX); din sfadă (MDA).

sfădi, sfădesc, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) certa, a (se) dojeni, a (se) mustra: „Mândru meu nu mă sfăde, / Numai din gură grăie” (Bilțiu, 2006: 76). – Din sl. sǔvaditi (Scriban, DER, DEX); din sfadă (MDA).

Intrare: sfădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfădi
  • sfădire
  • sfădit
  • sfăditu‑
  • sfădind
  • sfădindu‑
singular plural
  • sfădește
  • sfădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfădesc
(să)
  • sfădesc
  • sfădeam
  • sfădii
  • sfădisem
a II-a (tu)
  • sfădești
(să)
  • sfădești
  • sfădeai
  • sfădiși
  • sfădiseși
a III-a (el, ea)
  • sfădește
(să)
  • sfădească
  • sfădea
  • sfădi
  • sfădise
plural I (noi)
  • sfădim
(să)
  • sfădim
  • sfădeam
  • sfădirăm
  • sfădiserăm
  • sfădisem
a II-a (voi)
  • sfădiți
(să)
  • sfădiți
  • sfădeați
  • sfădirăți
  • sfădiserăți
  • sfădiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfădesc
(să)
  • sfădească
  • sfădeau
  • sfădi
  • sfădiseră
sfâdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svădi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfădi, sfădescverb

  • 1. reflexiv reciproc tranzitiv popular A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. DLRLC
    • format_quote Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. DLRLC
    • format_quote Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. DLRLC
    • format_quote glumeț Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. DLRLC
    • format_quote figurat Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. DLRLC
    • format_quote figurat Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. DLRLC
    • format_quote figurat Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. DLRLC
    • format_quote C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. DLRLC
    • format_quote Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
    • format_quote Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit Probozi, înfrunta. DEX '09 DEX '98
  • 3. reflexiv reciproc neobișnuit A se lua la întrecere. DLRLC
    sinonime: rivaliza
    • format_quote Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.