SINAXAR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

sinaxar sn [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 51 / V: sănăx~ / Pl: ~e / E: ngr συναξάριον] 1 Carte bisericească ortodoxă care povestește, pe scurt, viețile sfinților, înșiruite în ordinea zilelor lunii Si: minologhion. 2 Calendar creștin în care sunt trecute, pe zile, numele sfinților.

SINAXAR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

SINAXAR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților.

SINAXAR ~e n. 1) Carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2) (în biserica creștină) Calendar în care sunt fixate numele sfinților după zilele anului. /<ngr. sinaxarion

sinaxar n. colecțiune prescurtată din viețile sfinților: Sinaxarul sfântului Ioan Botezătorul. [Gr. mod.].

sinaxár n., pl. e (ngr. synaxári, legendă, biografie de sfînt, d. sýn-axis, adunare, recoltă). Colecțiune prescurtată din viețile sfinților (numită și minologhion), biografie prescurtată: sinaxaru sfîntuluĭ Ion Botezătoru. V. martirologiu și rezumat.

sănăxar sn vz sinaxar

sinaxar s. n., pl. sinaxare

sinaxar s. n., pl. sinaxare

sinaxar s. n., pl. sinaxare

sinaxar (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII.

sinaxar, sinaxare s. n. 1. Prezentare pe scurt a sfântului sau a sfinților sărbătoriți într-o zi, inserată în slujba utreniei după peasna a șasea în Minei sau Triod. 2. Carte bisericească cu viețile sfinților expuse pe scurt. ♦ Calendar creștin cu numele sfinților (pe zile). 3. V. menolog. – Din gr. sinaxarion.

SINAXAR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.

SINAXAR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.