sinistru [At: NEGULICI / Pl: ~iștri, ~re / E: fr sinistre, lat sinister, -tra] 1 sn (Liv) Dezastru care aduce mari pierderi materiale Si: calamitate (2), catastrofă (1). 2 a Care inspiră un sentiment de groază, prin aspect, prin manifestări, prin consecințe etc. Si: cumplit (7), cutremurător (1), fioros (1), groaznic (1), grozav (1), înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, lugubru, macabru, monstruos, teribil, zguduitor, (liv) abominabil, tefiric, terifiant, (îvp) rău, spăimântător (2), (pop) spăimos (1), (înv) oțărâtor, spăimântos (1). 3 a Care prevestește sau aduce nenorocire Si: funest (1), nefast, (pop) pocit². 4 a (Rar; fig) Sumbru. 5 a (Fig; rar; d. oameni) Trist. 6 a Care inspiră un sentiment de repulsie, de oroare, de greață etc. Si: dezgustător, grețos (1), odios, oribil, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos, (reg) mârșav. 7 a (D. glume, farse etc.) Care este de prost gust Si: deplasat² (3), nepotrivit.

SINISTRU¹, sinistre, s. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale. Pompierii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7. corectat(ă)

SINISTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stînga; stîng. 2. Groaznic, înspăimîntător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stîng; prevestitor de nenorociri].

SINISTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister)

SINISTRU² ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

sinistru a. 1. care cauzează sau face să ne temem de pericol; 2. îngrozitor la vedere: fizionomie sinistră; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. întâmplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu, uragan, naufragiu.

*sinístru, -ă adj. (lat. sinister, stîng, de la stingă). De răŭ auguriŭ, prezicător de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit, funest: întîmplare sinistră. Posomorit, amenințător: privire sinistră, aspect sinistru. S. n., pl. e. Întîmplare nenorocită (maĭ ales incendiŭ) care cauzează marĭ pagube materiale (V. catastrofă). Adv. În mod sinistru: marea mugea sinistru.

sinistru² (livr.) s. n., art. sinistrul; pl. sinistre

sinistru² s. n., art. sinistrul; pl. sinistre

sinistru s. n., art. sinistrul; pl. sinistre

SINISTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.

SINISTRU adj., s. 1. adj. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. adj. fatal, funest, nefast, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 3. adj. dezgustător, grețos, oribil, scîrbos. (Un rînjet ~.) 4. s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)