SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din si. sŭmĕrjenije.

smerenie sf [At: COD. VOR. ² 339 / V: (înv) zm~ / Pl: ~ii / E: vsl съмѣрѥниѥ] 1 Atitudine umilă și supusă Si: umilință, (îrg) milă¹, (înv) molcomire, oviliciune, smericiune, smerire (1), (îvr) minuniciune, smerință, smeritură, (fam) spăseală, spăsenie. 2 (Înv) Modestie. 3 Sfială. 4 (Înv) Pudoare. 5 (Înv) Situație inferioară. 6 (Înv) Micșorare. 7 Respect și prețuire izvorâte din recunoașterea superiorității cuiva sau a ceva Si: (rar) smereală, (îvr) smernicie. 8 (Bis) Sentiment religios manifestat prin atașament și respect deosebit față de biserică și de practicile ei Si: credință (20) cucernicie (1), cuvioșie (3), evlavie (2), pietate, religiozitate, (liv) devoțiune (1), (rar) pioșenie, piozitate, (înv) blagocestie, blagocestvie, hristoitie, plecare, plecat¹, râvnă, râvnire, smerire (4), supunere, umiliațiune, umilitate. 10 (Înv) Pocăință.

SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.

SMERENIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință; (Bis.) supunere în fața lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. [Maica Rahila] primi în căsuța ei pe copilă și începu s-o învețe cuviința și smerenia călugărească. GALACTION, O. I 317. [Călugărul] începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. AL. 89.

SMERENIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cuvioșie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sumérjenije

smerenie f. umilință. [Slav. SŬMIERIENIIE].

smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie, umilință: smerenia sihastrului.

zmerenie sf vz smerenie

zmerenie s.f. v. smerenie.

smerenie (desp. -ni-e) s. f., art. smerenia (desp. -ni-a), g.-d. smerenii, art. smereniei

smerenie (-ni-e) s. f., art. smerenia (-ni-a), g.-d. smerenii, art. smereniei

smerenie s. f. (sil. -ni-e), art. smerenia (sil. -ni-a), g.-d. art. smereniei; pl. smerenii

SMERENIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, modestie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.

SMERENIE s. 1. v. umilință. 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața...) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)

SMERENIE s. 1. umilință, (înv.) micșorare, milă, molcomire. (De o ~ excesivă.) 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire. (~ unui bigot.)

smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. MODESTIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.