smoatic sn [At: MAT. DIALECT. I, 235 / V: ~tec, ~otic, șm~, zmoacec, zmoatăc, zm~ / Pl: ~ice / E: scr smotak „ghem, legătură”] 1-2 (Ban; Olt) Smoc de păr sau de lână. 3 (Olt; irn) Păr încâlcit, nepieptănat. 4 (Reg; îf șm~) Mănunchi. 5 (Trs; pex; îf zmoatăc) Grup de obiecte de același fel. 6 (Ban; Trs) Bulz de brânză.

smoatec sn vz smoatic

smotic sn vz smoatic

șmoatic s vz smoatic

zmoacec sn vz smoatic

zmoatăc sn vz smoatic

zmoatic sn vz smoatic

zmoatăc s.n. v. smoatic.

zmoatic s.n. v. smoatic.

smoatic, smoatice, s.n. (reg.) 1. smoc de păr sau de lână. 2. păr încâlcit, nepieptănat. 3. (în forma: șmoatic) mănunchi. 4. (în forma: zmoatăc) grup de obiecte de același fel. 5. bulz de brânză.