SMULGERE, smulgeri, s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

smulgere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: smulge] 1 Tragere cu putere a plantelor din pământ Si: scoatere, smuls¹ (1). 2 (Pex) Rupere din tulpină prin smucituri. 3 Tragere prin smucituri puternice a unor stâlpi, pari cuie etc. din locul în care au fost fixați. 4 Desprindere violentă a unor părți ale corpului ființelor Si: scoatere. 5 Smucire (1). 6-7 Luare sau eliberare cu forța din mâinile cuiva sau de la cineva. 8 (Fig) Obținere dificilă prin forță, prin șiretenie etc. (a unor afirmații, informații, mărturisiri etc.) Si: scoatere, stoarcere. 9 (Teh) Proces special de rupere a unor materiale. 10 (Nav) Fază finală a operației de virare a ancorei.

SMULGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge.

SMULGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge. Lîna tăbăcărească se obține prin smulgere de pe trupul oilor sacrificate.

zmúlgere f. Acțiunea de a zmulge.

smulgere s. f., g.-d. art. smulgerii; pl. smulgeri

!smulgere s. f., g.-d. art. smulgerii; pl. smulgeri

smulgere s. f., g.-d. art. smulgerii; pl. smulgeri

METODA SMULGERII mod prin care se efectuau lansări din avioane, pilotul deschizând parașuta în timpul zborului, fiind smuls de aceasta din avion.

SMULGERE s. 1. tragere. (~ cuiului cu cleștele.) 2. scoatere. (~ buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.)

SMULGERE s. 1. tragere. (~ cuiului cu cleștele.) 2. scoatere. (~ buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.)