7 definiții pentru socoată
Explicative DEX
socoată sf [At: ARITM. (1805) / V: (înv) socot / Pl: ~te, ~oți / E: pvb socoti] 1 (Îrg) Socoteală (4). 2 (Ban; Trs) Notă. 3 (Înv) Judecată. 4 (Înv) Chibzuință (3). 5 (Înv) Socoteală (24). 6 (Îe) A-și da cu ~ta A crede (19). 7 (Îae) A presupune. 8 (Înv) Hotărâre (4). 9 (Pop) Plan. 10 (Pop) Intenție.
SOCOATĂ, socoate, s. f. (Transilv.) 1. Calcul, socoteală (1). Socoata vremii-n ore, minute și secunde, – Întîiul ornic, – cine le-a născocit? IOSIF, T. 161. ♦ Notă de plată într-un local de consumație. De ce nu plătești socoata? întreabă împăratul. RETEGANUL, P. IV 10. 2. Părere, idee. ◊ Expr. A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... 3. Grijă, considerație. Mîndra n-are socoată Că, iubitul dintr-o dată, Azi i-e inima stricată. HODOȘ, P. P. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOCOATĂ, socoate, s. f. (Reg.) 1. Socoteală, calcul. ♦ Nota de plată într-un local de consumație. 2. Părere, idee. ◊ Expr. A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... 3. Grijă, considerație. – Postverbal al lui socoti.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
socoátă (oa dift.) f., pl. e (d. socotesc). Trans. Mold. Socoteală, calcul: făcea mereu socoata (Agrb. Înt. 182).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
socot sm vz socoată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SOCOATĂ s. v. calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, opinie, părere, punct de vedere, raționament, rațiune, socoteală, socotință, tact.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
socoată s. v. CALCUL. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. OPINIE. PĂRERE. PUNCT DE VEDERE. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
socoată, socoatesubstantiv feminin
-
- Socoata vremii-n ore, minute și secunde, – Întîiul ornic, – cine le-a născocit? IOSIF, T. 161. DLRLC
- 1.1. Notă de plată într-un local de consumație. DLRLC
- De ce nu plătești socoata? întreabă împăratul. RETEGANUL, P. IV 10. DLRLC
-
-
-
- A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... DLRLC
-
- 3. Considerație, grijă. DLRLCsinonime: considerație grijă
- Mîndra n-are socoată Că, iubitul dintr-o dată, Azi i-e inima stricată. HODOȘ, P. P. 126. DLRLC
-
etimologie:
- socoti DLRM