SOLĂ¹, sole, s. f. Suprafață de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole.

solă¹ sf [At: BREZOIANU, A. 86/8 / Pl: ~le, (îvr) ~li / E: fr sole] 1 Porțiune de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament Si: tarla, (reg) tablă¹, tabunel. 2-3 Vatră sau masă metalică mobilă care se folosea în industria carboniferă pentru uscarea sau semicarbonizarea cărbunilor.

SOLĂ¹, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole.

SOLĂ, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. Pămîntul întreg al unei exploatațiuni rurale este împărțit în șapte părți egale (sole). I. IONESCU, D. 523.

SOLĂ¹ s.f. Porțiune dintr-o suprafață cultivată, rezultată din împărțirea acesteia în vederea asolamentului. [< fr. sole].

SOLĂ¹ s. f. suprafață de teren cultivată cu o plantă ori cu un grup de plante care se schimbă anual, prin rotație, în cadrul unui asolament. (< fr. sole)

SOLĂ ~e f. Porțiune de teren agricol cultivată cu aceeași plantă în cadrul unui asolament. /<fr. sole

solă s. f., g.-d. art. solei; pl. sole

solă s. f., g.-d. art. solei; pl. sole

solă (agr., zool.) s. f., g.-d. art. solei; pl. sole

SOLĂ s. (AGRIC.) tarla, (Mold. și Transilv.) tablă.

SOLĂ s. (AGRIC.) tarla, (Mold. și Transilv.) tablă.