12 definiții pentru sorti
din care- explicative DEX (7)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
sorti1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~rți, (reg) ~rdi / Pzi: ~tesc / E: soartă1] 1 vt(a) (Mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta1 (1), însușirile etc. unei ființe sau ale unui lucru Si: a destina (1), a predestina, a rândui1, a ursi, a-i fi scris, (rar) a predetermina, a preursi, (pop) a noroci, a soroci (7), a pune deoparte, (înv) a tocmi. 2-3 vtrp A (se) stabili rolul, destinația etc. cuiva sau a ceva Si: a (se) destina (2), a (se) hărăzi (3), a (se) hotărî (6-7), a (se) meni, a (se) rezerva, a (se) rândui1, (îvp) a (se) orândui, (pop) a (se) noroci, a (se) soroci (5-6). 4 vt (Reg; îf sorți; ccd) A-i ura (cuiva ceva). 5 vta (Reg; îf sorți) A blestema (3). 6-7 vtrp (Îrg) A desemna prin tragere la sorți. 8-9 vtr (Mun; pex; d. copii) A urina în pat. 10-11 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) uda. 12-13 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) murdări.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (Întrebuințat mai ales la timpurile compuse) A determina soarta, destinul cuiva; a ursi, a meni, a predestina. Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
A SORTI ~esc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soartă
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
sordi v vz sorti1
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
sorți v vz sorti1
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ! – Și sorțésc (după sorț).
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, 3 sg. sortește, imperf. 1 sorteam; conj. prez. 1 sg. să sortesc, 3 să sortească
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 să sortească
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
sorti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 sg. și pl. sortească
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
SORTI vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
SORTI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    verb (VT401)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  sorti, sortescverb  
 -  1. A hotărî, a determina soarta cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hărăzi meni predestina ursi
-  Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. DLRLC
 -  Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. DLRLC
 -  Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  soartă DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.