SPANAC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANAC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinac (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinat s. n.

spanac-porcesc s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

SPANACPORCESC s. v. spanacul-ciobanilor.