SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (Bot.; rar) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță.

splinuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: splină + -uță] (Bot; pop) 1 (Șîc ~ de aur) Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina erectă păroasă, cu frunzele ovale și flori de culoare galbenă, reunite în ciorchine Si: (reg) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur (Solidago virgaurea). 2 Splină (11) (Chrysoplenium alternifolium).

SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță.

SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (Bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago Virga aurea); vargă-de-aur.

SPLINUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori mari, prelungi, dințate, care crește prin păduri, tufărișuri și fânețe, fiind folosită în scopuri medicinale. /splină + suf. ~uță

solidago sm [At: DN³ / Pl: ? / E: fr solidago] Plantă erbacee cu flori bogate de culoare galbenă Si: (pop) splinuță (Solidago Virgo aurea).

splinuță (rar) s. f., g.-d. art. splinuței; pl. splinuțe

splinuță (rar) s. f., g.-d. art. splinuței; pl. splinuțe

splinuță s. f., g.-d. art. splinuței; pl. splinuțe

SPLINUȚĂ (< splină) s. f. Plantă erbacee, perenă, meliferă, din familia compozitelor, înaltă până la 100 cm, cu frunze alterne, ovale sau eliptice, și cu flori galbene (Solidago gaurea); vargă-de-aur. Cunoscută ca plantă medicinală din Ev. Med. (diuretică, antiseptică etc.).

SOLIDAGO L., SPLINUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N și America de S, Asia și Europa, cca 123 specii, erbacee, vivace sau semilemnoase, cca cm înălțime. Frunze caulinare, alterne, nedentate sau dentate. Flori galbene sau galbene-aurii, rar albe (cele radiale femele, numai cîteva așezate într-un singur rînd, uneori foarte scurte sau lipsesc, cele ale discului tubuloase, hermafrodite, toate fertile), dispuse în capitule mici, înconjurate de un involucru ale cărui foliole, pieloase sau uscate pe margine, sînt așezate în mai multe rînduri, imbricat, reunite în raceme alungite.

SPLINUȚĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur.

SPLINUȚĂ s. v. splină.

SPLINUȚĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur.

splinuță s. v. SPLINĂ.