10 definiții pentru spoire
Explicative DEX
SPOIRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.
SPOIRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: spoi] 1 (Pop) Poleire. 2-3 Spoială (6-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOIRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a spoi și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
spoire s. f., g.-d. art. spoirii; pl. spoiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spoire s. f., g.-d. art. spoirii; pl. spoiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoire s. f., g.-d. art. spoirii; pl. spoiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SPOIRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIRE s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIRE s. 1. spoială, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoire s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEIRE. POLEIT. SUFLARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
spoire, spoirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- spoi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.