sponcă sf [At: (a. 1741) IORGA, S. D. VI, 250 / V: (reg) ~oan~, spun~ / Pl: ~nci, (reg) ~nce, (înv) ~nciuri / E: ucr шпонька] 1 (Îvp) Copcă¹ (1). 2 (Îvp) Agrafă (1). 3 (Îvp) Cataramă (1). 4 (Pop; îe) A sta (ca) pe ~nci A fi grăbit. 5 (Pop; îae) A fi nerăbdător. 6 (Reg; pan) Scoabă¹. 7 (Reg; pan; îf spoancă) Piesă în care se ține gheara la joagăr. 8-9 (Pfm; îljv) Pe ~ci (Care este) în cantitate mică Si: puțin. 10-11 (Pfm; îal) (Care este) pe terminate. 12 (Pfm; îe) A trăi pe ~nci A se mulțumi cu puțin.

SPONCĂ, sponci, s. f. 1. (Mold.) Copcă; agrafă; cataramă. La umăr cu sponci și-ncheie o mantie roșe. MURNU, I. 200. Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. EMINESCU, O. I 79. 2. (În expr.) Pe sponci = în cantitate mică, puțin; p. ext. pe terminate. Pe sponci vă împărtășeați din toate bunătățile și din toate plăcerile. PAS, Z. I 19. Uite eu, acasă, mănînc pe sponci, mai nimic. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. Proviziile noastre erau pe sponci. BART, S. M. 98. Cum treci Siretul, apa-i rea și lemnele pe sponci. CREANGĂ, A. 125. – Pl. și: (rar, 1) sponciuri (ODOBESCU, S. A. 137).

SPONCĂ ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (în formă de cârlig cu inel) care servește pentru a încheia o haină; copcă. * Pe ~ci în cantitate mică. /<rus. sponka, ucr. špon’ka, pol. szponka

sponcă f. Mold. 1. copcă, cataramă: a ei haină s’a desprins din sponci EM.; 2. pl. pe sponci, cu mare economie: mâncarea cam pe sponci, dar apa mila Domnului CR. [Pol. SZPONKA, agrafă].

spóncă f., pl. ĭ (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, boton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spóna, pedică, spenëk, cuĭu catarameĭ, zapóna, cataramă, záponka, boton; sîrb. spona, pedică, lațurĭ, sponka, sponcă, d. vsl. pentipinon, a răstigi, sŭ-penti, a lega, a îndoi, sŭ-pinati, a împedeca, sŭ-pona, pedică. V. pripon, opintesc). Est. Copcă, cîrligel care se prinde într’o verigută șl ține încheĭată o haĭnă. Pe sponcĭ, în mică cantitate, maĭ puțin de cît ar trebui: mîncare cam pe sponcĭ. V. spelcă.

spoancă sf vz sponcă

sponcă (pop.) s. f., g.-d. art. sponcii; pl. sponci (în: pe sponci)

sponcă (reg.) s. f., g.-d. art. sponcii; pl. sponci

sponcă s. f., g.-d. art. sponcii; pl. sponci

sponcă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.

SPONCĂ s. v. agrafă, cataramă, copcă.

sponcă s. v. AGRAFĂ. CATARAMĂ. COPCĂ.