stagnare sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: ~nări / E: stagna] 1 Oprire a cursului unei ape Si: (înv) stagnație (1), (reg) băltăcire (3), bălteală, băltire¹. 2 Încetare a mișcării unei ape sau a unui lichid în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: stagnație (2), (reg) băltăcire (1), bălteală, băltire¹. 3 Stare de inactivitate Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, (rar) tânjeală, (înv) stagnație (3). 4 Lipsă de progres Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, tânjeală, (înv) stagnație (4).

STAGNARE s. f. Faptul de a stagna; oprire pe loc, rămînere pe loc. Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5. 2. Starea apei care nu curge.

STAGNARE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămînere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

STAGNARE s. 1. (înv.) stagnație. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnație. (~ a activității economice.)

STAGNARE s. 1. (înv.) stagnație, (fig.) vegetare. (~ a activității economice.)

Stagnare ≠ progres